Serafic

Nu știu dacă azi mi-e soră Luna,

Sau mi-e frate Soarele.

Nu-mi amintesc ce gust are ciocolata,

Sau cum miros florile de primăvară.

Nu mai știu cum se simte o mângâiere

Și nici ce culoare are cerul pe timp de zi.

Mi-e în ceață amintirea unui zâmbet,

Iar mușchiul cardiac a uitat să mai bată.

Ochii mei nu-și mai aduc aminte să se închidă,

Iar mâinile au uitat să-mi mai îmbrățișeze trupul.

Mi-e judecata luată de o prezență serafică,

În timp ce esența mi-e amorțită.

Pe când tu…

Tu ești singura amintire ce-mi mai cutreieră venele.