Război

Prăbușitu-m-am în genunchi

de durere psihică, fizică, sufletească

ce le fumez în fiecare milisecundă

pentru a crește floarea toxicității din mine

ce-i drogul care mă ajută să fac față masacrului

răsărit în fața ochilor mei

și din mâinile mele

în ale căror vene curge un strop de sânge de umanitate,

însă într-o bună zi se poate revărsa pe acest pământ,

absorbindu-l, știind și el că am murit degeaba…



Car în spate armele distrugătoare de fericire,

privind către un răsărit fără de-nceput

și de viitor

pentru a lupta împotriva psihopatiei

ce îmbracă sufletele metamorfozate în trupuri omenești…

Lupt cu gândul la ea, la femeia care e soarele răsărit în inima mea,

ținându-mi promisiunea sacră presărată cu sânge

că mă voi întoarce cu sufletul întreg

pentru a uni universul meu cu al ei

și a dansa în ploile reci de vară

ce vor uda sămânța dragostei noastre împământată în suflet.

Lasă un răspuns