Aripile iubirii

Obscuritatea a făcut să oxideze

Toată vitalitatea din mine,

Așternând un ocean de tăcere

Și de umbre feroce

Desprinse din a mea minte

Ce s-a înfrățit cu suferința

Pentru a declanșa universul sumbru

Al toxicității,

Reușind să umple fiecare cameră

A inimii mele

Cu ajutorul otravei ce-am băut-o

Cu ochii închiși,

Pe când papilele gustative amorțiseră

O dată cu adormirea sufletului

În captivitatea din care nu putea ieși

Căci era fabricată din fier

Pentru a rămâne bântuită de fantomele trecutului.

•

Pe când revărsam pe hârtie

Paleta de culori sumbre

Ale elegiei,

Am simțit în mod neașteptat

În al meu suflet spart în cioburi

De-atâta mare de suferință cu gust sărat

Căldura difuză a unei raze de soare

Și inima mea a dansat pentru prima dată,

Îmbrățișând fericirea

Pentru lipsa căreia suspina interiorul meu,

Iar atunci am privit în jur și te-am văzut,

Simțind că ești cheia vieții mele,

Căci am sărutat aripile dragostei tale

Și Universul meu a căpătat culori pastelate

Și văpaia vitalității a început să ardă din nou,

Iar umbrele feroce

Desprinse cândva din a mea minte

Au fost terifiate ca de moarte,

Alergând către Infernul de unde au plecat.