Tu!
Tu,
Urmașă divină a Evei,
I-ai lăsat să-și facă cuib în pântecul tău
Și din mintea-ți să-și facă sanctuar.
I-ai mângâiat cu a ta mână tandră
Și le-ai șters de pe obraz lacrimile.
Tu,
Urmașă divină a lui Lilith
I-ai primit și i-ai alinat în inima ta, cămin.
Și i-ai lăsat să o sfârtece la final.
Cu buzele tale, hrană sfântă, i-ai hrănit.
Au profitat și le-au luat de tot.
Tu,
Urmașă divină a Afroditei,
I-ai scăldat în fericire cu frumusețea ta,
Ți-au luat zâmbetul, l-au agățat pe post de Soare,
Ți-au luat ochii, să facă din ei cer și mare,
Ți-au luat părul, să crească din el flori
Și ți-au luat coastele, să dea din ele viață,
Totuși, azi, ființă sfântă,
Te numesc simplă femeie.