Tonuri cenușii

M-am înecat în tonuri cenușii

și-am respirat sub soare

de-atâta vin cu gust sec

în care m-am îmbăiat

până la ultimul fir de păr

ce demult a albit

ca reflecție a bătăturilor vieții

pe care le-am revărsat în elegii

pentru a face pact cu destinul.



Sub lumina felinarelor

unde mâzgăleam pagini cu sânge

de atâta suferință covârșitoare,

am văzut doi ochi

în a căror privire piezișă

am citit ca într-o carte

razele dragostei

ce-au revoluționat galaxia din mine

și tot sub lumina felinarelor

m-ai sărutat

fiind hămesit de ce-ai trăit cu mine

într-o altă viață

și paginile mâzgălite cu sânge

le-am aruncat în foc,

iar la răsărit am respirat cu tine,

calmând înecul din tonurile cenușii.

Lasă un răspuns