PENE ASCUȚITE

Irealitatea se materializează: e o pasăre albastră,

Dar nu-i ca cerul, infinit stupefiant și calmant,

Ci e albastru nechezat, furibund și-ntortocheat.

Dimineața-i o aparență sugrumată de beție!

Iubirea-i căzută sub tril înveninat,

Conștiința n-aude, nu vede că steaua i s-a prăbușit.

Mă-nec în tărie – alcoolic notoriu.

Șoapte mă-mbie să mai torn un pahar,

Căci iubirea ta e cel mai întunecat păcat,

În care m-am scăldat până aproape de înec!

Pasărea-mi promite alinare, însă mă minte cu nerușinare,

Nimeni nu te mai poate scoate din sfuletu-mi cangrenat,

parazit rezistent la antibiotic!

M-ai transformat în insomniac, dornic, nevrotic

De un colier fumuriu agățat la balconul ultimului etaj.

Dansează, iubește, cântă, mânâncă, bea

Taie iubirea cu secerea și ia-o de la capăt!

Dansează, mănâncă, cântă, bea

Ai rămas într-o iluzie fiziologică de supraviețuire!