SHEIRSUNKLERDEN

5

Apără-ne, Doamne, de urgia ce are să vină! Camera de filmat a crâcnit de trei ori și obiectul și-a fixat ochiul roșu pe noi. 1,2,3…

În apropierea gării, de pe o uliță șerpuită, ascunsă de garduri pestrițe, un om vine agale, purtând în mâinile înmănuşate o cruce care-i trece cu mult de creștet. În vânt flutură prosopul de iută, galben, cu care e legată, grosolan, crucea. Imediat, în urma sa, tărăgănat și fără prea multă însuflețire, un ins cu sutana lăbărțată se iveşte, suflându-și în palme. Alaiul mortuar, sărac și chircit de frig, se bălăngăne în fața școlii. La răscruce de drumuri toți se opresc. Se închină fără vlagă. De prin clase elevii lipsesc, singura ființă proțăpită în fața geamului e un bărbat supt la față, cu pomeții proeminenți. Profesorul îi numără în gând pe sătenii. Stă să plouă, o rafală suflă sutana părintelui, punându-i-o în cap. La etajul doi al clădirii brutaliste, în care-și face veacul de câțiva ani, bărbatul rămase pierdut printre gânduri. Parpalacul lung, care voia să fie un sacou negru, îi lățea umerii, făcându-l masiv. O bătrânică, văzându-l începu să se închine frenetic. Ori, de fapt, nici nu-l ochise, ci doar se închina la vorbele preotului ce-l tânăr. De ce o fi venit aici? Psalmodia cu glas subțire și-și căuta, încurcat, cădelniţa. O femeie îl lovește cu ea peste mâini. Ce mândră trebuie să se simtă că i-a cărat tămâia! Lovește de trei ori cu cădelniţa în sicriu, în dric și, fără să vrea, într-unul dintre trompetişti.

―`Tu-ți, Dumnezău` mă-tii!

Schelălăitul unui câine fugar alungă vorbele duhovnicului care rămăsese cu gura căscată. Unii dintre oameni băteau darabana mai departe, alții suflau în trompete în urma dricului încotoşmănit cu coroane multicolore. Fanfarei îi lipsea o trompetă – era omul accidentat, a cărui înjurătură ajunsese la etajul doi al școlii și la urechile mele. Șuieratul trenului m-a îngrozit. Strângând bretelele sacoșei, mai bine în pumni, am iuțit pasul și-am lăsat în urmă mortul, școala și profesorul cu ochii gri. Știu cine e, știe cine sunt! Revederea, chiar și de la distanță, mi-a înghețat sângele prin vene, căci apariția lui nu prevestește lucruri bune. Narra m-ar critica, spunându-mi că sunt un „paranoic”, că-i doar un „profesor” și că am „vedenii”, cu toate astea: știu cine e și mă tem!