CAPITOLUL II

5

15 ani de la dispariția lui Millo Turner

Maes se lăsase convins într-un final să iasă afară din casă. Era încă cu capul în nori pe când plecaseră, astfel se trezise din visare tocmai pe o alee cu trandafiri dintr-un parc apropiat.

– Mă bucur că ai acceptat într-un final.

– Dacă nu făceam asta aveai să mă scoți ca pe un câine… în lesă, Corvin!

– Nu vorbii așa! Vreau să-ți fie bine, iar puțin aer îți va fi benefic.

–Cum zici tu…

–Zic și am dreptate. Ascultă-mă: încearcă să uiți! Bucură-te de libertate și de…

– Libertate?

– Da, dragule, de libertate. Uite ce frumos e afară! De ce te adâncești atât…

–Pentru că tu nu ai făcut-o, Corvin!

–Uită, să trăim acum și atât…

–Știi? Brusc nu îmi place! Simt că mi-e rău! Du-mă înapoi!