CAPITOLUL III
7
15 ani de la dispariția lui Millo Turner, ora 21:00, casa lui Millo
– Doamne, Dumnezeule!
Monstrul de fum continua să se prelingă pe ziduri, norul negru și dens se mărea, căpătând teren, ghearele lui lungi zgâriau tapetul și ajungeau la cărămidă, încă nu vorbea, doar privea și înconjura omul din încăpere, analizându-l.
– Navtom j`…
–Hai`ta`vv! v-ul rostit de creatură părea a fi un vânt furios de iarnă care trece prin ganguri și se sparge undeva de un zid gros al vreunui bloc cu vopseaua decojită. Vocea tenebroasă a creaturii care spărsese fără milă liniștea, îl făcu pe detectiv să înghită în sec, oprindu-se din a rosti formula, inima îi tresărea în piept din ce în ce mai mult, îi bubuia atât de tare încât se temea că și creatura care se apropia furtunos de el îi putea auzea bătăile inimii. Entitatea trecu val-vârtej pe lângă masa de lucru a profesorului Turner, făcând să cadă mai multe foi scrise de mână și o poză rătăcită. Poza înfățișa doi bărbați în fața unei case în spatele căreia se vedeau mulți copaci, Maes se uită mai bine și realiză că poza fusese făcută chiar în fața acestei case și că personajele din poză nu erau altcineva decât Millo Turner și Allan Blackwood, mărindu-și ochii de uimire vru să rostească un „ stai” dar creatura deja trecuse prin peretele din spatele său.
– Ce a fost asta?se ridică cu greu de jos și se repezi spre poză, luând-o în mâini.
Rămas singur Maes își reluă scotoceala, dădu la o parte teancurile de cărți așezate pe pupitru și i se părea că e privit de cadavru într-un mod sinistru. Cu poza încă în mâini, ghidat de o curiozitate necunoscută, se îndreptă spre fereastra și începu să tragă de bucățile care mai rămăseseră din oblon, aruncându-le la nimereală prin cameră. Se apropie mai mult de fereastră și privi dincolo de marea de pomi întunecați, încremenind cu ochii ațintiți către Turla Neagră, iar de undeva din spatele său cadavrul lui Millo Turner se întoarse către bărbat.