Mamă, ești ca o icoană!

Tu, pictor al tabloului din care ne luam ființa

Ne-ai născut dintr-un strop de vopsea

Și din adâncurile pământului trupul mi-ai îmbrățișat. 

•

Culorile pe trupul meu le-ai suflat

Și m-am preschimbat în albastrul viu,

Din piatra rece ce eram, te-am văzut!

Stăpâna mea, creatoarea mea, mama mea…

•

Petale de flori pe obraji mi-ai cusut,

O creangă de salcie, în păr bălai mi-ai preschimbat,

Perle sidefii printre cosițe ca podoabe mi-ai așternut,

Și printr-o sărutare, cu cuget m-ai hărăzit. 

•

M-ai coborât ușor pe a tabloului pânză

Și mi-ai promis libertate și nemurire

De voi sta alături de tine și nu voi uita cine,

Trup din trup mi-a dăruit și cu iubire m-a miluit.

•

La altarul tău, scumpă mamă mă rog fără-ncetare

Și-ți sărut mâna ca pe-o icoană caci esti omul ce mi-a dat suflare.