Recenzie „Unora le plac roșcatele” — Jan Wolkers, traducere din limba neerlandeză de Oana Marin, apărută în anul 2023 la editura Casa Cărții de Știință.

Cartea „Unora le plac roșcatele” sau Turks Fruit (Turkish Delight) după cum este mult mai bine cunoscută, are ca și protagonist un student la sculptură, care trăiește o poveste de dragoste inedită cu o roșcată senzațională pe nume Olga. Întreaga lucrare este scrisă din perspectiva bărbatului, care ne oferă oportunitatea de a analiza fiecare detaliu al iubirii dintre cei doi tineri, dar și a risipirii acesteia.

Povestea este relatată de bărbat într-un moment de încercare disperată de a se regăsi pe sine; în tabloul proaspetei despărțiri de femeia pe care o idolatriza, acesta relatează întâmplările petrecute împreună, încercându-se o introspecție, atât a relației și a factorilor care au dus la îndepărtarea celor doi, cât și a caracterului, personalității, dorințelor și greșelilor sculptorului nostru. Este o carte savuroasă, unde umorul își face foarte ușor simțită prezența, dar și unde autorul ne provoacă să realizăm o analiză psihică și comportamentală a Olgăi, alături de el. Pe parcursul lecturii, avem parte atât de momente amuzante, povestite fără perdea, cu un limbaj tipic pentru un student tânăr, fără griji, îndrăgostit lulea: „Și pentru că n-a căzut deloc pe spate când i-am zis că sunt artist, i-am povestit câteva întâmplări culese din viața boemă a Amsterdamului. […] Cum odată la Academia de Arte Frumoase am băgat un model dezbrăcat, o blondă, în vana cu lut, și am uns-o din cap până-n picioare cu chestia aia slinoasă, gri”, cât și de cele care reflectă durerea sufletească și trauma pierderii: „Și acum îmi dau seama că dintotdeauna a fost prea târziu. Acum știu că nu mai e cu putință ca bucata aia otrăvită să-i iasă din gât și ea să se scoale în capul oaselor, întrebând: Unde sunt? Și că eu nu voi fi niciodată prințul care să-i spună: Ești la mine. Te iubesc, mai mult decât orice altceva pe lumea asta.”

Dincolo de povestea fascinantă și de firul narativ care ne prezintă momentele esențiale din viața celor doi tineri, reușim cu ușurință să observăm inserții psihologice, fiecare capitol în parte prezentând câte o întâmplare atent analizată de narator. Cei doi îndrăgostiți au parte de o iubire autentică, reală, cu probleme întâlnite des în societatea actuală, o iubire în care multe persoane s-ar regăsi. Cei doi se cunosc când Olga îl ia cu mașina, acesta făcând autostopul, fiind și prima lor noapte petrecută împreună, în cadrul căreia se întâmplă un eveniment care va face cititorul râdă copios! De aici, se continuă prin prezentarea unei vieți simple, fără prea mulți bani sau chiar deloc, modul în care aceștia se iubesc în pofida lipsei lucrurilor materiale, fericirea regăsită în gesturi mici din atelierul de sculptură al bărbatului, unde Olga îi este muză: „Și-atunci domnea în atelier o atmosferă ca de dumbravă, în care te simțeai în siguranță. De parcă am fi stat într-o colibă (cât de bucuroși ne trezeam de fiecare dată) la marginea dunelor, într-o pădurice încovoiată de vânturile din largul mării…” Poveștile sculptorului sunt construite pe două fire: unul în care prezintă bucuria pe care i-o oferea relația și momentele pline de împlinire sufletească trăite împreună, alături de un al doilea în care regăsim situația actuală a Olgăi, modul în care ea l-a trădat și s-a degradat în ochii naratorului nostru, ulterior. Se creează adesea o paralelă interesantă, după o anumită poveste din trecut, apare prezentul și modul în care acesta este influențat de lipsa femeii: „Simțeam și vedeam din nou stofa aia și încercam să mi-o imaginez pe Olga cum era pe atunci. Dar o vedeam încontinuu așa cum devenise și, dacă mă debarasam de imaginea aia, rămâneam doar cu conturul. Un șablon, o umbră de-a ei. O schiță a fericirii noastre, pe care trebuia să știi să o interpretezi, altfel era doar o bucată de carton maro.”

Lectura este una ușoară, plăcută și captivantă. Naratorul reușește să te cuprindă în acțiune și să transmită, cu multă autenticitate, povestea de dragoste și sfârșitul ei. Este o carte în urma căreia fiecare cititor își va adresa multe întrebări existențiale. Ce este, cu adevărat, iubirea? Când se risipește aceasta și ce rămâne după ea? Cât de greu se reface o inimă frântă? Ce urmări pot exista la nivel psihic pentru o persoană care a fost trădată? Toate aceste răspunsuri le descoperim despre protagonistul nostru, urmărind poveștile și reflectările lui asupra situațiilor, sentimentelor și oamenilor.

O carte în care totul a plecat de la…

„Cu capul ei rotunjor, drag, cu părul castaniu-roșcat în valuri pe pernă și cu ochii ei închiși la culoare, stătea întinsă așa liniștită ca să se uite în jur. La tot atelierul. La plante, la schițele de nuduri, la patul cu lumânări dimprejur reflectat în oglindă. […] M-am așezat din nou pe scaun și am rămas așa, să mă uit la ea. […] Cât de mult am stat așa, fascinat de creatura aia dragă, nici că mai știu.”

Și s-a sfârșit cu…

„Nu eram în stare să mă uit ca lumea. Cum de-a putut să facă una ca asta? Ce tută. Arăta distrusă. Jalnic. Dar și falsă. Ca o poză colorată de fotograf.”

„Când am întrebat-o de ce nu s-a întors atunci la mine, mi-a răspuns: Îmi era imposibil…”

Am glumit! Doar nu credeați că vă spun cum s-a încheiat! Finalul constă într-o răsturnare de situație pe care era imposibil să ți-o poți imagina. Tabloul iubirii dintre cei doi are parte de o schimbare radicală; dacă se finalizează pictura sau se pune praful pe o lucrare neterminată… veți afla citind cartea!