Clipă

M-am îndrăgostit de un ceas
Pe care îl întâlnesc dimineața
Întâmplător, în drumul meu,
Zi după zi, la aceeași oră.
Mă simt bine în preajma lui.
Mă înseninez când îl văd.
Mă face să privesc în sus.
Într-un continuu tango,
Cât de personal se poate,
Astăzi parcă mă și aștepta.
I-am zâmbit ca un copil.
Când sunt cu el, simt,
Oricât ar curge secunde și minute,
Timpul stă în loc.
Ceasul e frumos.
Și stă mai departe o lampă
Îmbrăcată într-o rochie neagră,
Cât de elegantă se poate,
Stă și așteaptă în tristețea sa
Să primească atenția cuvenită.
Și îmi place și de ea, dar…
În ceas mă văd pe mine.
Ceasul nu mai este singur,
Ci fantoma zilelor trecute
Șade dându-i ocheade,
Mă văd făcând piruete
Și-mi las greutățile pe spate
Cu sprijin tare din partea sa.
M-am îndrăgostit de un ceas,
Iar între noi nu poate sta
Nici timp, nici spațiu,
Căci din mania mea
Nu m-am îndrăgostit de el,
Ci de fericirea ce mi-o aducea.
Nu pot să iubesc un ceas.
Îl prețuiesc, îl venerez,
Dar ceasul nici n-are habar.
El bate trist cu limbile-i ascuțite
Și stă falnic la vremea dată;
Îi privesc desenul,
Previzibil întotdeauna…
Dar în reflexia de la sticlă
Un mic chip stă curios.
Cu ochi de copil
Și inocența în pistrui,
Mă găsesc pe mine,
Și vin zilnic să mă văd
Iar și iar și iar,
Să nu mă mai pierd pe drum,
Să-mi devin familiară,
Și așa m-am îndrăgostit
De mine,
Zi de zi, la aceeași oră,
Mereu în continuare,
Prin același ceas.
Era și timpul!…