Monstru uman

Nu știu dacă a fost dragoste la prima vedere sau la primul sărut,

Știu doar că se simțea real, autentic

Se simțea a răsărit fierbinte într-o zi răcoroasă de vară,

Se simțea sigur pentru prima dată de când sunt aici.



Nu știu ce mi-a plăcut mai mult, ochii tai mari și sinceri sau poate părul lung,

Poate tandrețea cu care mă priveai

Sau poate felul în care mă ascultai ore fără să te plictisești,

Poate mâinile care mă mângâiau cu grijă și iubire sau buzele care-mi dădeau liniște eternă

Felul în care voiai să mă faci să mă simt iubita,

Sau poate toate la un loc.



Nu știu de ce nu te-am avertizat totuși că nu-s făcută să fiu iubită, că nu merit tot ce aveai să-mi oferi,

Că am ruinat tot din frica mea de abandon și te-am îndepărtat

Aș da timpul înapoi și m-aș conține cu toate spaimele mele doar să te mai pot vedea o singură dată,

Îmi tremură tot corpul și buzele mi-s amorțite de toate lacrimile amare ce mi-au traversat fața.



Am stricat tot ca de fiecare dată și tu nu meritai asta,

Aș vrea să te pot convinge că nu sunt monstrul pe care l-ai întâlnit

Atac de panica la orizont îmi sufocă fiecare simț și mă lasă palidă pe podeau rece din baie,

Pastilele nu-și mai fac efectul și fața îmi devine din ce în ce mai rigidă, îmi tremură ochii fără oprire și simt că mă pierd din ce in ce mai mult.



Vreau să cred că nu-i așa, că mă trezesc cu mesaj de la tine, că-ți mai aud vocea măcar de 4 ori,

Nu știu dacă o să mai am șansa asta prea curând, nu știu cât o să mai rezist în lumea asta care pare că nu mă vrea

Mi-e frica să mă sinucid doar pentru că, poate o sa-mi scrii și n-am să mai pot să-ți răspund,

Nu mai e nici soare afara, iar un somn fără sfârșit nu pare atât de greșit.