Urare de Bine, prin rugăciune
Inspirată de volumul lui Paulo Coelho, ,,Fii ca râul care curge”, am decis să
scriu următoarele. Într-unul dintre textele prezente în această publicaţie – care, de
fapt, asta şi reprezintă: mai multe scrieri scurte ale celebrului autor aduse împreună,
articole deja cunoscute pentru publicul său fidel –, acesta recomandă cititorilor să-şi
scrie propria rugăciune. Până ajung să creez ceva pentru mine, m-am gândit să
împărtăşesc cum mă rog pentru cei din jur şi ce le doresc, în general, oamenilor,
indiferent dacă cred sau nu în ceva (poate fi vorba şi de o valoare, precum Dreptatea
sau Iubirea, nu neapărat de o entitate). Nu contează ce religie au sau dacă şi-au
construit propria cale spre Spirit ori dacă sunt atei.
Către Creatorul absolut şi transcendent, deci, spun aşa, nădăjduind că mă
ascultă:
Binecuvântează, Doamne, oamenii cu care mă întâlnesc, chiar şi pentru
câteva clipe! Nu ştiu ce se află în sufletul lor, dar cu siguranţă durerea nu i-a ocolit
nici pe ei. Iar de au scăpat cumva, asigură-te că rămân bine şi fericiţi.
Binecuvântează, Doamne, toţi oamenii aflaţi la ananghie! Ajută-i să iasă la liman şi
să găsească puterea interioară de care au nevoie ca să reziste, să nu-şi piardă
speranţa şi să nu dispere. Binecuvântează, Doamne, toţi oamenii pe care i-am rănit!
Şterge din inima lor orice durere şi vindecă orice le-am putut provoca pentru că ori nu
am gândit cum trebuie în acele momente ori nu asta mi-a fost intenţia!
Permite-le, Doamne, oamenilor, să se bucure, să fie împliniţi! Să nu se mai
teamă, să nu se îndoiască de ei sau de viaţa lor. Şi dă-le sănătate, că este, într-
adevăr, mai bună decât toate!
Suflă, Doamne, peste ei graţia Ta divină, în aşa fel încât să găsească soluţia
la orice problemă ar avea, să fie inspiraţi! Ştii doar cât de greu îi e omului când are
impresia că s-a pierdut, când pare că nu mai e nimic de făcut şi când nu are idee ce
decizie să ia.
Oferă-le, Doamne, oamenilor iubirea necesară pentru a se accepta aşa cum
sunt şi pentru a fi ceea ce simt! Dă-le curajul să lupte pentru drepturile şi visurile lor şi
deschide-le minţile celor care-i judecă! Sper să nu se simtă singuri în demersurile lor
şi nici în trăirile pe care le au. Sper să înţeleagă că orice ar susţine oricine, ei nu sunt
defecţi şi că existenţa lor este de demnă de preţuire.
Cultivă, Doamne, înţelepciunea în oameni! Pentru simplul fapt că ea poate
constitui unica lor salvare câteodată, unica metodă prin care pot face faţă situaţiilor
dificile sau de neschimbat.
Te rog, Doamne, să le reaminteşti celor la care ţin cât contează pentru mine
când eu nu reuşesc! Fă în aşa fel încât să nu uite vreo clipă de cât de speciali sunt
sau de locul pe care-l ocupă în inima mea! Le sunt loială şi îi port în gând atunci când
nu ne vedem sau nu ne vorbim.
Asemenea gânduri îmi vin în timp ce mă plimb, ascultând muzică în căşti, ori
când stau acasă, în linişte. Iar atunci trimit o mică rugăciune sau o urare pentru şi
către oricine are nevoie. Poate ar trebui să o fac mai des.
La final, sper ca toţi cei care citesc acest text să experimenteze cel puţin un
moment de fericire veritabilă, profundă, care să-i facă să se bucure că sunt în viaţă!