Suflete pereche
Mă fac azi mică, tot mai mică,
Un ghem uman pe patul mare
Pe cuvertură, în pijamale,
Fără pătură. E friguț.
Îmi imaginez o îmbrățișare.
Îmi imaginez că exiști
Dincolo de imaginația mea,
Și mă încălzești tu,
Cât de protector și cald îmi pari.
Sfidezi legile realității
Și îmi dai un sărut dulce
Pe frunte, pe obraji…
Mă învelești.
Nu mă mai simt singură,
Însă apoi
Mă simt cel mai singură
Când mi se cere să îmi amintesc
Că tu nu ești al meu
Și nici eu, a ta…
Prin camera întunecată
Mă uit pe geam la lumea largă.
Mă gândesc cât ești de departe.
Sub lumea ce se desfășoară
Linear, monoton,
Cu brăduțul împodobit pe pervaz
Și muzică desprinsă din al meu suflet,
Te simt în cameră cu mine.
Și dansez, dansez cu iubirea ta
De parcă mi-ar aparține…
Cât e bucătăria de largă
Simt cum mă cuprinzi doar pe mine.
De la spate, desculți pe parchet.
Ești mai înalt decât mine.
Mă agăț de gâtul tău.
Sărută-mă din nou…
Ca atunci când…
Niciodată.
E tot o amintire făurită.
Nimic din dragostea noastră
Nu poate fi real.
Dar eu simt că este…
De ce, de ce?…
Și aș fugi cât de departe
Să știu că mă eliberez.
Dar fără a mea voie,
Ți-am promis credință
Iar inima nu pot să o forțez.
Într-o bună zi…
Te voi găsi.
Dar n-am ce face nici așa…
Te voi aștepta doar
Să vii.