Mănânc glitter pe pâine
Sufletul meu e un os spart,
iar fiecare respirație e un ciob
care se pietrifică mai adânc în carne.
Mă mișc cu grijă,
Mâinile îmi tremură,
încerc să nu vărs cafeaua
dintr-o cană crăpată.
Dorm în poziții ciudate,
mă contorsionez în vise.
Coșmarurile-ți poartă numele,
mă trezesc transpirată
în lenjerii străine,
unde pielea mea nu mai are mirosul tău.
În baie, apa e prea rece.
Dă pe afară,
Am dat cu mopul peste tine,
dar nu te-ai luat.
Piesa noastră curge din duș.
Scriu mesaje netrimise,
Unghii roase, ecranul crapat.
Și totuși te simt.
Te simt.
Te port în mine ca pe o tijă metalică
pusă pe un os care nu se mai sudează.
Nu ești the one.
Ești tăietura de pe cerul gurii,
de la un dor pe care l-am mușcat prea tare.
Mi-am pus sufletul la loc
cu bandă adezivă,
Mănânc glitter pe pâine,
girl dinner.
Zâmbesc din reflex,
dar înăuntru trosnesc oase
când îmi amintesc
cum m-ai privit ultima oară
fără să spui nimic.