Transformări sufletești
Anul aproape s-a scurs. A trecut repede, odată cu timpul, și zilele par să se scurgă imediat. Cineva se grăbește, dar nu știu cine. Noi sau viața? Poate că telefoanele ne fac să uităm de noțiunea clipei de acum sau poate sarcinile pe care le avem de făcut. Undeva s-a rupt firul. Nu mai avem timp pentru noi. Ne neglijăm sufletește. Copilul din noi urlă în tăcere, în adâncul inimii. Fiecare și-ar dori să dea timpul înapoi cu 10 ani și să ia alte decizii, dar unele lucruri așa au fost scrise. Nu vreau să ne controleze inteligența artificială. Auzisem la televizor că ea nu poate înlocui emoția umană și așa este. Un robot nu are sentimente și nu va avea niciodată, dar un om poate simți. Viitorul mă îngrozește. Nu știu ce va fi mâine, dar trăiesc fericită ziua de azi. Știu că încă mai există iubire și bunătate undeva. Știu că toată această agitație mondială va dispărea, dar mai întâi trebuie să învățăm să nu ne mai neglijăm sufletul.