Legături sângeroase -fragment
-manuscris în lucru-
Beatrice se lăsă pe vine în fața celor două pietre gri și reci proaspăt puse acolo și își lăsă palma să alunece ușor pe iarba umedă de la roua ce se lăsa din cauza apusului. A vrut să fie tare, dar două lacrimi îi scăpară involuntar din colțurile ochiului stâng, una după alta. Își aduse aminte în acel moment că citise undeva un lucru interesant. Stătu puțin pe gânduri, încercând să se adune și să se gândească cu exactitate la ce citise. În adâncul ei își dădu seama că făcea asta doar ca să se distragă de la situația în care se afla. În același timp, era conștientă de faptul că nu mai putea să nege mult timp ceea ce i se întâmpla. Știa că trebuie să se împace cu durerea ei ca să poată trece peste. Câteva minute mai târziu, în timp ce privea cum soarele se ascunde după dealurile de la orizont, în minte îi veni în sfârșit în minte lucrul pe care îl tot căuta prin fiecare sertar al memoriei ei. Atunci când suferi cu adevărat, lacrimile curg mai întâi din ochiul stâng. Deci, ea chiar suferea. Nu era o glumă, nu era un vis. De-acum, avea să sufere, pentru că își dădu seama că părinții ei au învățat-o tot ce știe, mai puțin cum să trăiască fără ei, chiar dacă au încercat.