Cerneală
Sunt o poveste invizibilă
care se tot înmoaie total în cerneală
pătând totul în jur pentru a fi observată,
așa că trăiesc într-o casă cu ușile albastre.
Pielea mea de hârtie se subțiază în fiecare an
dar, prin crăpăturile dobândite,
văd mai clar peisajul care sucombă sub lupta ce l-a pustiit.
Mă afund iar în cerneală
după ce am eliberat toți caii pe care puteam să urc
pentru că (nu) erau impermeabili la suferință.