Din neștire
Și n-am știut că doare atât de rău
Să nu pot scrie-n nopțile târzii,
Cum e să strângi din ochi oceane-n poezii
Și tot ce îți dorești să nu fie al tău.
Și n-am știut cum e să porți un nume,
Un altul, doar de cineva știut,
Cu care ai împărțit câte un sărut
În nopți ce-n gând sunt obligate să răsune.
Și n-am știut că n-am să pot să duc
Un dor de o singură bătaie în sincron
A unor inimi dintr-un cor afon,
Un dor ce-mi face sufletul năuc.