te caut, liniște
am muncit atâta ca să-mi eliberez viața
și acum mi-s pline mintea și inima de gălăgie
era atât de simplu când nu mă opream
să nu aud zgomotul dinăuntru
furtunile și gunoaiele rămase
aș vrea să uit de unde vin
îmi tot tai rădăcinile cu un cuțit tocit
acum văd razele soarelui mai clar
și flickere gingașe proiectate printre frunze
caut lumina-n orice zi
mi-e coaptă pielea de la vreme ca o cireașă vișinie
te caut, liniște
să-mi mângâi urechile
cum numai tu știi
cum visez că mă vei izbăvi
de mizeria fonică
cu care mi-a fost poluat sufletul cel alb
îngân, șoptesc și fredonez
ceva să te nimeresc
mă lupt să te cânt ușor, liniște
să mă adorm învelindu-mă cu tine
cu miros de vuiet de vânt ușor de primăvară
și cu freamăt de frunze în copacii inalți
mi-s urechile uzate
le-aș duce la service
mi-a expirat garanția vreunei vieți absolute
spre care visează copila-mi, firava
o oblojesc, îi cânt
ajută-mă, liniște, s-ajung la ea
s-o cuprind curat și blând