am crescut mare și n-am devenit niciodată medic
nostalgie – nu e nimic de ea
cum nu e nici de dor singurătate acest manuscris
scrisul ăsta un malpraxis al păpușilor
cancer bun în gură la care își face cruce limba
are și ea o credință din când în când
în rest i se năzărește să se lase de viață cum se lasă
o celulă prin apoptoză de toate
nostalgie am visat că eram copil și că-mi doream o trusă de doctor cu
stetoscop și seringă și halat
trusă pe care în viața reală n-am primit-o niciodată
nostalgie am crescut mare și n-am devenit niciodată medic
merg strâmb pe drumuri și mă ascund de soare cum se ascund melcii de arșiță
nostalgie am crescut până n-am mai putut să cresc
nostalgie până mai știu ce e nostalgie