Blog

Author: Manole Gabriela

Alice Didu

iubești rimează cu reci știu, tu încă mă iubești după atâți ani lungi și reci știu, tu nu mă uiți deloc cum n-uită cenușa de

Alice Didu

miri iakkha   dormi liniștit în patul meu țiganule cu ochi de lună ți-am zis că ești Dumnezeu tu mi-ai zis “fă, ești nebună!” mă

Ioana Dumitru

în fiecare zi   e naște în oglindă un alt eu care învață să îți iubească tristețea conturul, ochiul, blestemul incinerabil artificial smintit nu mă

Georgiana Giurgescu

De când nu ne-am mai povestit… De când nu ne-am mai povestit viețile, câte s-au mai întâmplat, eu m-am facut „copil mare” , tu ai

Maria Covaci

Lumină și întuneric Neoane mici și înaripate dansează bezmetice în jurul felinarului scorojit. Ce le atrage oare pe ele în acea căldură dureroasă? Nectarul galben

Maria Covaci

Poveste Factura doarme neplătită pe bufetul din bucătărie, iar întrerupătorul tremură timid așteptându-mi atingerea caldă. Noaptea curentul nu funcționează, însă, statornice, stelele se tot aprind,

Maria Covaci

Aspect social Cum oare să mă exprim eu în cuvinte, când nici vocea nu mi-o aud, voce interioară asurzită de zumzetul neîncetat al bârfelor ce

Elena A. Ghinea

Pace Colțișorul meu de pace, Unde inima îmi tace, Unde gândurile mor Și uit de cuvântul dor. Este acolo unde pot Toate măștile să scot.

Mara Zaharia

Albul pânzei Când a trecut de primele case din sat, umbra îi crescuse considerabil și acum, în roșul violent al amurgului, se întindea amenințătoare pe

Mara Zaharia

Cum mototolești ura? Mi-a luat o dimineață întreagă să le ordonez pe grade de rudenie și pe nivelul concentrat de ridicol. Cele care foloseau cuvinte