Blog

dulciuri amare se scurge prin podea mirosul de toamnă îți aud pașii cum coboară din mansardă • stau întinsă pe covor mă surprinde adierea o

ne jucăm mi-ai pus mâinile la ochi am tăcut ai început numărătoarea vreau să te aud • îmi încep căutarea calc apăsat în scara blocului

început de sfârșit e liniște și e miros de decembrie e frig și e aromă de greșeli e o cabană-n Tocile  și e început de

e acum am intrat pe ușă încet am ascultat liniștea sunt dement m-am îmbatat de moarte trăiesc plec cu gândul prea departe privesc la stele

închisoare în pahare goale șoapte-n întuneric răsună cu ecou te ridici de pe pat și te-mraci cu un tricou pași-ți merg încet pui mâna pe

goliciune și esențe ești spart și te privesc atât de profund îmi văd reflexia-n tine suntem amândoi berbeci  • aseară când ne-am culcat puteam să

cioburi de copil e o păpușă in colțul stâng îmi plânge anii cele două noptiere sunt prăfuite  patul nefăcut și podeaua plină de lacrimi  •

te rog nu mă lăsa lasă-mă să-ți cos amintirile-n constelații și luminează-mi serile ziua țin ochii închiși mă doare prea mult să-i deschid și să

Bolnavă toate lucrurile se întâmplă cu un scop bine prescris, am de luat prea multe pastile ca să mă integrez într-un cerc ucis de prejudecăți

Pe vremea mea ”Pe vremea mea”, mi-a spus bunica, “Soarele părea să piară, Voi acum măcar aveți Ecrane să vă lumineze în seară.   Și