Blog

Ziua in care am murit  Ziua în care m-am sinucis,  N-a fost nici dulce, nici amară N-a fost acră sau sărată, a fost mai normala

Sunt prea mult Am înțeles că nu am fost,  Nici punct pe pământ, nici har de demult Că nu am fost cel dintâi, nici ultimul

De-o mie de ori da și încă unul Ești și zi și râs și plâns, Ești un dor nebun fără cusur Ești de-o mie de

Ziua în care m-am sinucis “Ziua în care m-am sinucis,  N-a fost nici dulce, nici amară N-a fost acră sau sărată, a fost mai normală

7. Stau și mă gândesc zilnic, Cum să-i zic că nu mai pot fizic? Cum să o amăresc cu limpede credință? Cum să o fac

13. Am știut că o să doară de când a început să mă strige copilăresc, din glumă prin casă, “Eminescu modern”, am știu că o

12. Și te-am șoptit pe buze mute și te-am purtat in așternut și-am râs zile și-am plâns nopți și între noi a fost nespus și

11. Uită-te la mine, că suntem în plin război, Cu defectele fiecăruia dintre noi Uită-te la mine fără dorința de a mă demonta, Căci mă

10. Și am nevoie să mă asigur că sunt bine, Pe jumătate goală Iar îmbrăcată îți promit, că știu cum te cheamă, Dar mă alint

9. Și mă simt vagabond pe străzile arhipline Când îți caut glasul, Printre miile de voci străine Când îți caut silueata, Printre miile de umbre