7.

Stau și mă gândesc zilnic,

Cum să-i zic că nu mai pot fizic?

Cum să o amăresc cu limpede credință?

Cum să o fac să nu-mi fie umilința?

•

Am fugit cât mai departe,

M-am ascuns în taine și în frunze de nuc, risipitoare

M-am înspăimântat și am plecat,

M-am înstrăinat

În trenuri străine și-n case pline

În livezi cu judecată, ce mă vorbeau apăsător, cu dor.

•

Stau și mă gândesc zilnic,

Cum să-i zic că nu mai pot fizic?

Cum să o amăresc cu limpede credință?

Cum să o fac să nu-mi fie umilința?

•

Căci nu-s băiat și nici bărbat,

Nu mi-am asumat și am cutreierat

Am fugit ani lumină, printre stele căzătoare,

Ce nu-mi ofereau alinare

Mi-am plâns propria mare,

În drumul către abis,

Mi-am zis că-s o teroare într-o lumea mult prea mare

Și-am murit într-un apus, parcă nedus.