9.
Și mă simt vagabond pe străzile arhipline
Când îți caut glasul,
Printre miile de voci străine
Când îți caut silueata,
Printre miile de umbre sumbre.
•
Și-am să-ți mărturisesc că încă mă învinovățesc,
De crudă atmosferă haină
Și, și de miile de voci plângând,
Pe-un vals mut ce-mi țipă în surdină,
Și mă lasă să mă-nec ca pe o ruină.
•
Și îți promit că am să te iert,
Copil din flori de primăvară
Și din cenușă amară de nuc nestins la soare,
Și îți promit că n-am să te șterg,
Din amintire sau din dor nebun de gând,
De copilărie și de chicot nefiresc, netulburat
Și totuși,
Am să-ți mărturisesc că încă mă învinovățesc,
De crudă atmosferă haină
Și, și de miile de voci plângând,
Pe-un vals mut ce-mi țipă în surdină,
Și mă lasă să mă-nec ca pe o ruină.
•
Am să te povestesc ani lumina,
Cum mi-ai fost erou,
Și m-ai făcut și om și arta și povară și ecou
Cum n-ai plecat când mi-a fost rău
Și am să te povestesc ani lumina,
Cum fugeai să mă ascunzi,
In limitele unui apus.
•
Și am să te iubesc nespus,
Copil din taină și descântec
Ca m-ai mers cu pasul pus
Și mi-ai fost nespus.