13.
Am știut că o să doară de când a început să mă strige copilăresc, din glumă prin casă, “Eminescu modern”,
am știu că o să doară căci nu-i eram Luceafăr să mă scrie cu patimă de iubire,
am știut că o să doară căci știam cum iubește Eminescu, puternic, răspicat, frumos și dureros, căci iubirea îi era efemeră,
știam că o să doară căci “ O lume toată-nțelegea, tu nu m-ai ințeles”,
știam că o să doară caci îl iubeam precum Eminovici însuși iubea codrul,
știam că o să doară căci îi scriam anonim variante moderne de “O, rămâi…” în speranța că le va găsi și le va simți,
știam că o să doară caci nu-i eram muză precum Veronica,
știam că o să mă doară până în adâncul sufletului,
știam că-mi vei sfâșia și inima din piept doar ca să te las să-mi fii total doar mie. “