Plâng în noapte

Inima-mi tremură sub îmbrățișarea nopții.

Aud și simt de pretutindeni, din întuneric, de prin prejur

Șoapta întunecată a necunoscutului mister.

Stele sute și-ntuneric, își fac sălaș în mintea mea,

Încerc s-aprind o lumânare, să pătrund mai bine printre tainele ce mă-nconjoară,

Dar ochii-mi explodează-n orbite și sufletul mi-e speriat.

Mintea-mi dezgolită, de idei și de minuni,

Cântă-n miez de noapte cu copacii din străbuni.

Frunzele-mi trosnesc sub picioare, și simt cum calc pe morți

Vocea-mi vrea să urle, și să plâng să-mi spăl păcatele.

Regret cu amar, sub clar de lună și aștept cu nerăbdare clipa

Când soarele o să-mi apună.

Să mă așez pe moalele pământului, Să respir mireasma divină,

Dar să cad din ceruri, neputând să gust lumină.

Aripile-mi false, m-au dat de gol,

Iar tremurul inimii ce urlă din răsputeri

Strigă după ajutor…