Miresmele primăverii

Am crezut în tine, oh dulce primăvară!

Credeam ca-i să mai vii pentru ultima oară

Să ne întâlnim în fața blocului meu

Mult timp am așteptat cu nerăbdare eu,

În bezna iernii reci ce nu se mai sfârșea

Vedeam cum raza de soare cerșea,

Îndurare să vina peste lumea întreagă

Ca plantele mângâiate de lumina dulceagă

Să aducă primăvară în sufletul-mi pustiu.

•

În gradina neîngrijită, uitată de vreme,

Câteva zambile îndrăznețe dansau boeme.

Pictate în albul spumei mării

Si în nuanțe de mov, specifice așezării.

Un mănunchi de mândrii ghiocei sidefii

Păzeua gradina ca niște stafii.

Stafii albicioase ce vesteau întoarcerea căldurii

Lumină și verdeață, renașterea naturii.

•

În văzduh zbura un măcăleandru curios din fire

Și parcă, împrăștia pe pământ, o plapumă de iubire.

Firele ierbii de un verde smarald

Se împleteau cu florile mici, formând ca un fald.

Un fald parfumat din a primăverii rochii.

•

Pieptul sângeriu al rândunicii

Cânta un stih din partitura armonicii,

Bâzâitul șoptit al unei harnice albine

Rotind de zor aripile ca niște turbine

Culegea polenul galben-auriu,

Pe piciorușe scurgândui-se sucul mieriu.

•

M-am așezat pe o băncuță de lemn,

Si am împodobit o ramura drept semn

O ramura a unui nuc bătrân

Ce a grădinii mereu a fost stapân.

Am înnodat un fir roșu și unul alb,

Ce se conturau armonios  asemenea unui galb.

Un fir plăpând de mărțișor

Strălucind pe ramură ca un lănțișor.

A venit primăvară si la mine

Și nu-mi doresc să se mai termine!