Dac-aș putea picta cerul

Dac-aș putea picta cerul în culorile inimii mele

Ar urla roșul de furie și s-ar scurge albastrul în lacrimi grele.



Și-n rochia albă ca de fildeș

Ma înec pe clapele pianului vechi

În odaia toată, parfum de flori de cireș

Oameni triști pe alee, fără perechi.



Trăsuri cu roțile de fier, scârțâie sub drumul ruginit

Sub urma frunzelor ce curg la infinit

Norii murmură a furtună

Si-n ai tăi ochi albaștri, doar lună.



Fie noapte, fie zi cu soare brun

Mâinile-mi reci se scaldă-n heleșteul din grădină

De parcă tu, neom, la iubire ești imun.

Și din cameră pianul se aude în surdină…



Am așternut pe hârtie versurile inimii mele

Și-am înțeles c-acest tipar nu e printre primele.

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.