Dac-aș putea picta cerul

Dac-aș putea picta cerul în culorile inimii mele

Ar urla roșul de furie și s-ar scurge albastrul în lacrimi grele.

•

Și-n rochia albă ca de fildeș

Ma înec pe clapele pianului vechi

În odaia toată, parfum de flori de cireș

Oameni triști pe alee, fără perechi.

•

Trăsuri cu roțile de fier, scârțâie sub drumul ruginit

Sub urma frunzelor ce curg la infinit

Norii murmură a furtună

Si-n ai tăi ochi albaștri, doar lună.

•

Fie noapte, fie zi cu soare brun

Mâinile-mi reci se scaldă-n heleșteul din grădină

De parcă tu, neom, la iubire ești imun.

Și din cameră pianul se aude în surdină…

•

Am așternut pe hârtie versurile inimii mele

Și-am înțeles c-acest tipar nu e printre primele.