Dac-aș putea picta cerul
Dac-aș putea picta cerul în culorile inimii mele
Ar urla roșul de furie și s-ar scurge albastrul în lacrimi grele.
•
Și-n rochia albă ca de fildeș
Ma înec pe clapele pianului vechi
În odaia toată, parfum de flori de cireș
Oameni triști pe alee, fără perechi.
•
Trăsuri cu roțile de fier, scârțâie sub drumul ruginit
Sub urma frunzelor ce curg la infinit
Norii murmură a furtună
Si-n ai tăi ochi albaștri, doar lună.
•
Fie noapte, fie zi cu soare brun
Mâinile-mi reci se scaldă-n heleșteul din grădină
De parcă tu, neom, la iubire ești imun.
Și din cameră pianul se aude în surdină…
•
Am așternut pe hârtie versurile inimii mele
Și-am înțeles c-acest tipar nu e printre primele.