Căutăm un răspuns științific,

Ceva logic care să îmi explice

Cum e posibilă absența ta…

Lipsa moleculelor tale ma consumă.

Tu, acum te-ai pierdut în colb,

Colbul uscat de pe marginea aleii,

Acolo unde, întâia oară am rămas singuri,

Eu și tu, tu și eu, pierduți îmbrățișați în noapte.

Dar acum, pe aceeași alee ruginită,

Singurele care mă mai acompaniază

Sunt firele de praf și roua dimineții

Ce îmi inundă trupul de singurătate.