Pe o bancă toamna

„Să stăm pe-o bancă în tăcere

Să ascultăm cum cad frunzele

Roșii, arse pân-la rădăcini de soare

Ce suferă pe-o creangă de copac

De dor de vară, de dor de noi…

•

Să ascultăm cum se ofilesc copacii

Și să plângi pe umărul meu

De griji și teamă, fruntea-ți încrețită

Să-ncerci să uiți de vară, să uiți de noi…

•

Și-n pulbere argintie, pașii-i deslușesc

Mă pierd cu inima-ntr-o ceață de oranj

Alerg grăbită doar cu mintea,

Printre trunchiurile goale de copaci

Și-ncerc să uit de vară, să uit de noi…”