Unul în doi

Fericirea mea are ochii albaștri

– Oglindă a florilor de nu-mă-uita-

Paradis reîncarnat din aștri;

În lumea lor, și două vieți aș colinda.

•

Și-aș merge de la apus către răsărit,

Vestind în toate limbile lumii

Fericirea ghemuită-ntr-un sărut,

Sub lumina palidă și magică a lunii.

•

Le-aș spune tuturor despre adevărata fericire,

Despre cum îmi cuprinde sufletul și trupul

Cu cele mai „acasă“ brațe,

Le-aș spune despre liniștea născută din iubire

Și despre viața pictată în cele mai vii nuanțe.

•

Pentru că fericirea mea îmi mângâie părul

Cu atingerile cele mai tandre și mai blânde;

Îmi crește aripile și mă-nvață zborul

Spre lumi în care pământescul nu pătrunde.

•

Și-apoi, le-aș vorbi tuturor 

Despre cum cele mai tainice și mai înalte visuri

Capătă sens și formă 

Când simt fericirea cântând în major

Același ritm, dar două acorduri: 

Unul în doi, un suflet împărțit la două corduri.