Artă abstractă

Te simt în mine și totuși ești departe,

Ești totul meu și totul ne desparte;

Ești puls și lacrimi ești în noapte,

Ești eu, sunt tu – povești demult uitate. 

•

Palma ta de palma mea nu s-a atins vreodată

Și-mi ești străin și sânge, și inima-mi te poartă.

Acum, tu te confunzi, te pierzi în mine toată;

Noi doi alcătuim o operă abstractă.

•

Suntem ca două râuri ce trec printre vâlcele:

Deși curg separat, aceeași apă duc cu ele.

Și-n unduirea lor o taină e, o tristă sfâșiere,

Când secetă, când versuri de-nviere.