Moarte și-nviere

Îmbată-mi, toamnă, inima de culoare

Și mintea fă-mi-o necuprins,

Prin păduri de-un roș’ aprins,

Să-ți simt ceața până-n zare.

•

Fă-mă, toamnă, un castan,

Frunza să ți-o port prin lume,

Să cânt moartea ce ți-e-n nume,

Anotimp cu vers de pian.

•

Fă-mă, toamnă, vânt ce bate,

Vânt ce-aduce-n el chemări

Către-a lumii înhumări

În covor de frunze moarte.

•

Plecăciune-atunci ți-oi face,

De-o să-ngădui să renasc

Și în frunză, și în teasc,

Și în vânt, și-n zări buimace.