ce mai frânturi…

am îngenuncheat în urma ta

și mi-am prins inima;

era mai bolnavă ca niciodată…

știa oare că ne-a venit sfârșitul?

a simțit chiar! eram pierduți

de ființă și rupți de conștiință.

frânturile erau împrăștiate…

oare se pierduseră-n durere?

ce tragic final, ne-a lăsat un gust amar!

de data asta nu te-am mai cautat,

ți-am dat drumul, dar totuși te-am închis,

în ruinele ce îți mai umplu golul.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.