Era toamnă…

„Am căzut precum o frunză,

M-am lăsat purtată de vânt,

Mi-am pus sentimentele pe pânză,

Și m-am risipit ca un cuvânt.”

•

Văzusem că totul s-a schimbat,

Îngălbenise de parcă aștepta un sfat.

Timpul părea să fie cam supărat,

Căci de data asta el era cel atacat.

•

Priveam în jur și așteptam ceva,

Habar nu aveam ce, dar nu mă speriam,

Chiar dacă îmi era precum otrava,

O lăsam să termine și apoi o scriam.