Crimă-n camera de cămin
îmi acopăr cicatricile
cu dantela albă de pe noptieră
îți sunt complice
vreau ca timpul
să-mi devină radieră
•
însă trec minutele
tu-mi pleci de la locul faptei
îmi rămâne sufletul cadavru
pe podeaua rece
în liniștea șoaptei
la două străzi distanță
a luat-o din loc poliția
se apropie de ce a mai rămas
din mine, din noi
de alibi suntem goi
•
le aud pașii de după ușă
încerc să mă dezbrac de păcate
e prea târziu
chiar de nu-i noapte
mă privesc plini de răceală
judecata-i după fapte
te strig prin perechea de cătușe
ce mă ține captivă
departe de tine
dantela are pete roșii
bandajul nu ține
cum n-am ținut nici noi
pedeapsa îmi vine
corpul de suflet
mi s-au pierdut în război
•
celula îmi înăbușe gândurile
planul a dat greș
timpul din minte
nu mi te-a șters
mă predau în instanță
lupta s-a terminat
poate nu-s eu criminalul
dar te-am lăsat
să-mi omori sufletul
pe podeaua din cămin
uitat.