Crimă-n camera de cămin

îmi acopăr cicatricile

cu dantela albă de pe noptieră

îți sunt complice

vreau ca timpul 

să-mi devină radieră 



însă trec minutele

tu-mi pleci de la locul faptei

îmi rămâne sufletul cadavru 

pe podeaua rece

în liniștea șoaptei

la două străzi distanță 

a luat-o din loc poliția

se apropie de ce a mai rămas

din mine, din noi

de alibi suntem goi



le aud pașii de după ușă

încerc să mă dezbrac de păcate

e prea târziu

chiar de nu-i noapte 

mă privesc plini de răceală

judecata-i după fapte 

te strig prin perechea de cătușe

ce mă ține captivă

departe de tine

dantela are pete roșii

bandajul nu ține

cum n-am ținut nici noi

pedeapsa îmi vine

corpul de suflet 

mi s-au pierdut în război



celula îmi înăbușe gândurile

planul a dat greș

timpul din minte 

nu mi te-a șters

mă predau în instanță

lupta s-a terminat 

poate nu-s eu criminalul 

dar te-am lăsat

să-mi omori sufletul 

pe podeaua din cămin

uitat.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.