Cu tine

Îmi ți mâna strâns între a ta,

De parcă ni se leagă constelațiile,

Și pereții goi devin harta

Pe care o urmăream din întuneric.

 

Dar împrejurimile nu-mi mai par atât de calde,

Căci mă îndepărtez de soare.

O să vi cu mine oare?

Sau o să lași ale tale picioare

Să binecuvânteze doar solul de aici?

Și aripile să-ți stea întinse pe spate pe vecie?

Ori oare nici nu pot a ghici

Ce-ți plusează gândurile-n sânge??

 

Mi-ai promis

Că n-o să mă sperie întunericul lângă tine,

Dar nu mi-ai zis

C-o să mă luminezi ca să văd mai bine.

 

Atunci de ce încă aștept

Cu mintea pierdută-n zare?

Mie silă de rațiune,

Dar îmi iese in cale,

De după fiecare colț,

Și vreau să-mi transform drumul in cerc,

Dar harta ne e pătrată.

Oare aș putea să-mi creez propriul desen?

Pe care să îl modolez

După ale mele speranțe goale de realitate.

Ori mi-ar fi prea greu cu mâna stângă,

Când pe cea dreaptă ți-am dat-o ție?

 

Azi realitatea mă afundă în gânduri

Negre precum trecutul nostru,

Dar viitorul vine cu lumină,

Nu-l las sa stea pe vine.

Trebuie sa fiu fericită măcar mâine,

Cu sau fără tine.