Tu, zeu al iubirii

M-am convertit religiei tale

Și te-am venerat fanatic cu fiecare parte a corpului meu;

M-am dăruit în întregime ție,

Mi-am sfâșiat carnea cu unghiile-mi neiertătoare atunci când nimeni nu privea;

M-am învinovățit până la sânge pentru toate greșelile tale – tu, zeu al iubirii…

Mi-am scos inima fără milă

Și ți-am pus-o în poală ca jertfă.

Te-ai jucat mulțumit cu ea, ca un copil ce primește o jucărie nouă, iar după ce ai stricat-o, ai dat-o naibii.

La ce-ți mai trebuie o inimă stricată când poți avea o alta nouă, nu?

M-am convertit religiei tale 

Și mi-am dat seama prea târziu c-am devenit păgână

Și chiar și după ce am realizat, am continuat să te slăvesc cu naivul meu „Te iubesc!”…