Aș vrea să uit

Aș vrea să nu-ți mai cânt de dor
Cu lacrimi fierbinți pe obraji, antidot
Și cu mâinile încolăcite tremurând după trup.
Aș vrea să fiu o mică pasăre,
Cu aripile larg deschise în zbor
Ca să mă contopesc în orice apus,
Așa cum mă îmbin cu inima ta,
Căci poate cu timpul o să ne pierdem printre gânduri
Și-am să rămân pentru tine o simplă amintire rătăcită în nori…
Aș vrea să ajung cumva să mă hrănesc
Cu albastrul cerului de iarnă,
Să umplu cu el locul acela gol care mă mistuie de o vreme,
Ar trebui să îmi ajungă toată infinitatea lui,
Asta dacă absența ta nu devine prea apăsătoare.
Și știu că nu-i prea frumos să le răpesc căminul stelelor,
Dar dacă nu îmi dai de ales…
Cred că mă vor înțelege,
Până la urmă, au iubit și ele de-au ajuns să fie stele.