Peronul 19

Mi-ai alunecat mult prea repede printre inimă și plămânul stâng.

Te-ai izbit de sol, iar toată magia din tine s-a risipit.

Îmi pare rău că a fost nevoie să te ranești,

Nu așa trebuia să fie, doar că nu am mai apucat să te prind.

La scurt timp după tine am cedat și eu.

Am început să mă prăbușesc către etern

Cu o viteză nedescoperită de mintea umană.

Chiar dacă am ajuns în același loc,

Viața face ca nici acum să nu ne întâlnim,

Ne îndreptăm spre două direcții diferite.

Suntem doi străini acum,

Care trăiesc două vieți lipsite de asemănare,

Ghidate fiecare de un Dumnezeu al ei,

Dar care împart aceeași inimă,

Una singură,

Pentru doi – al naibii număr!

Ne pierdem veacul în același întuneric.

Împreună, dar separați,

Imediat ce se deschide Peronul 19,

Tu îți iei un bilet la clasa întâi cu destinație prestabilită:

„O Inimă Mai Sănătoasă”.

Eu am ales să mai aștept puțin,

poate prind un bilet la reducere către pizzeria noastră de pe colț.