Prizonieri

Suntem prizonieri ai propriei noastre minți,

Sau oare putem vedea și mai departe?

Putem să citim poezia scrisă în stele, sau doar le admirăm ca fiind ceva etern, misterios?

De ce ne ascundem după gardurile înalte și impunătoare ale alfabetului?

De ce nu privim mai departe de Z?

Să încercăm să găsim litere noi, să facem cântece din ele și să le fredonăm sub Soare, în zilele ploioase.

De ce nu încercăm să dăm drumul cotidianului fastidios și să-l înlocuim cu ceva nou?

De ce nu căutăm?

Ne e frică că vom descoperi ceva ce e peste puterea noastră de percepere?

Că vom afla noi Universuri care ne vor atrage și vor aduce cu ele dependență?

Că vom lăsa în urmă tot ce ne mai proiectează zilnic acea stabilitate mintală falsă?

Probabil. Probabil că acesta este răspunsul, iar de aceea vom rămâne mereu doar visând la Luceafărul lui Eminescu și la miracolele cu iz de adevăr din romanele lui Stephen King.