Ruj roșu

Închei obișnuita scrisoare de dragoste de vineri după-masa cu un sărut.

Nu pentru că ar trebui să fie ceva romantic,

ci pentru că îmi iau rămas-bun.

Mă opresc din a-mi mai scălda obrajii în lacrimi.

Mă opresc din a-mi mai pierde râurile cu care îmi hrănesc florile

ce-mi cresc pe suflet.

Mă opresc din a-mi mai obliga mâna să scrie cuvinte siropoase,

Care să te consoleze și să te facă să te simți împlinit.

Mă opresc din a mai consuma cerneala în zadar,

Aruncând scrisoare după scrisoare, pentru că niciuna nu era potrivită.

Mă opresc din a mai visa la noi,

Din a mai spera că poștașul va lăsa ceva și în cutia mea poștală,

Sau pur si simplu mă opresc din a mai iubi.

Însă, pentru că nu vreau să-ți las un gust amar asupra mea,

îți ofer pe post de consolare

urmele vaste ale buzelor mele pictate cu ruj roșu.