Mai bine

Doare să te las în spate… să îți uit culoarea ochilor și să renunț la siguranța pe care mi-o ofereau îmbrățișările tale;

Doare la fel de tare ca atunci când îți smulgi carnea de pe oase, lăsându-le dezgolite, sensibile fiecărei atingeri din exterior.

Ce doare și mai tare, însă, e să te trag după mine, să te car în suflet ca pe o povară ce mi-ai devenit;

Să iubesc pentru amândoi în fiecare zi, fiindcă tu te-ai pierdut undeva pe drum și ai uitat de noi;

Să zâmbesc de parcă totul ar fi bine, iar inima mea nu are nevoie să fie alimentată cu tutun și alcool ca să mai bată încă puțin.

Doare să știu că trebuie să îți dau drumul dacă vreau să mă ridic la suprafață, știind că tu te vei scufunda atât de mult încât nu vei mai putea vreodată să fii salvat.

Însă pentru mine e mai bine așa și sper că o să înțelegi…