Povestea noastră

În vremuri de demult apuse,

la ceas de iarnă mi-ai dat primul mesaj

și mi-am dezmorțit astfel aripile înghețate de atâta amar de ger în suflet.

Am pășit încetul cu încetul în inima ta și am crezut că mi-am găsit în sfârșit casa,

însă, după un an și jumătate am lăsat obstacolul ce ni l-am asumat să învingă,

cu toate că iubirea încă ardea, topind sufletele precum o face ceara de la fața focului.

Am simțit că tu ești jumătatea lipsă a inimii mele și credeam că sunt completă, iar viața mea în sfârșit căpătase sens,

cu toate că în fața ochilor mei se aflau răspunsuri contradictorii ce erau evidente,

dar orbia iubirii s-a așternut peste ochii mei și nu am dat glas, căci fericirea se simțea în fiecare por.

Totuși, am înaintat în mare ținându-ne de mână, dar valurile ne împingeau înapoi,

fiind împotriva scopului ce l-am pecetluit împreună

și indiferent de opiniile celor din jur am continuat să calc pe săbii,

până când m-am lăsat covârșită de durere că nu ți-am mai simțit mâna în a mea, îmbrățișările, săruturile

și sângeram, lăsând baltă pe unde călcam,

înțelegând că nu mai pot continua un război deja pierdut în speranța că dragostea adevărată va desena scântei pe sufletele noastre,

așa că am ales să plec, în ciuda faptului că iubirea purta numele tău

și ai acceptat aproape tacit, căci mi-ai văzut rana ce încă sângera.

La început m-am simțit pustie precum o pădure fără copaci și sentimente de vinovăție mă îmbrățișau la fiecare pas,

dar am recapitulat anumite pagini ale poveștii noastre

și în final am acceptat că nu tu ești cel pe care l-am așteptat de când am deschis ochii pentru prima dată,

iar noi doi am fost meniți doar să ne întâlnim, să ne iubim, să avem un vis ce a rămas pierdut în van.

Chiar dacă aripile sufletului meu s-au desprins de ale tale, îți doresc să iubești pe cineva atât de mult încât să lupți cum n-ai făcut-o pentru mine.

Chiar dacă eu, cea care ți-a desenat fericirea pe chip a devenit motivul suferinței tale, promit să îți încredințez nemurirea prin ale mele poeme

și să devin ceea ce îmi doresc, doar că nu pentru tine, ci pentru mine…