Par un om simplu

Par un om simplu,

Însă materia sufletului meu este alcătuită din frânturi de complexe și imperfecțiuni,

Par un om simplu

Ce pierde nopțile luându-și doza de energie din lumina palidă a lunii și a stelelor

Pentru a revărsa pe hârtie versuri și rânduri întregi despre întreaga filozofie a vieții pământești

Ce formează un amalgam de gânduri ce se strecoară în minte și în artere

Copleșindu-l atât de tare încât stârnește blocajul de a-l exprima în cuvinte,

De aceea se refugiază în condeiul ce îi este acel prieten la care a visat de când a simțit pământul sub picioare pentru prima dată,

Par un om simplu

Ce pare că vrea să se facă auzit prin glasul frânt al creațiilor sale,

Însă la finalul zilei preferă să se închidă în singurătatea nopții

Și în focul artei ce-o cunoaște ca pe propria sa palmă,

Însă toate acestea doar pentru eliberarea de poverile cărate de frânturile sale de suflet

Și nu pentru un public ce așteaptă să cadă cortina pentru a fi ascultat,

Par un om simplu

Ce se află la răscrucea dintre sentimentele și gândurile sale,

Însă care alcătuiesc sinele ce îl diferențiază de mulțimea ce șușotește pe la colțuri

Sperând că doar-doar vor descoperi vreo slăbiciune

Pentru a o mușca și a lăsa veninul să curgă în interiorul plăgii,

Par un om simplu

Însetat de cunoașterea de sine ce pare că n-o va dobândi niciodată,

Însă preferă să își protejeze vulnerabilitatea așa cum o mamă își ocrotește puiul

Căci nu vrea să aibă un public ce așteaptă să dezlege enigma interiorului său

Pentru a nu declanșa judecăți pe care doar Dumnezeu are dreptul să le facă.