Între vis și realitate

Am așternut somnul peste sufletul meu tenebru

de-atâta răutate ce m-a împiedicat să gust fericirea

ce trebuia să îmi curgă prin venele cave

și m-am trezit captivă într-un vis în care totul părea sublim,

iar cercul haotic în care mă învârteam devenise doar o amintire.

Totuși acel vis părea real,

căci fiecare celulă pulsa, trăind cu intensitate fiecare milisecundă.

A apărut în fața mea un băiat îmbrăcat în hanorac și pantaloni de trening (nimic impresionant în aparență),

iar în toată banalitatea sa aparentă am văzut răsărituri, apusuri, un mal al mării în ochii lui

și nu știu cum, dar îi auzeam bătăile inimii bătând în tandem cu ale mele,

simțind că putem vedea toate răsăriturile și apusurile pe care le-am citit în privirea sa recalcitrantă

și l-am luat de mână, el m-a îmbrățișat și m-a invitat la dans,

promițând că mă va iubi pentru tot restul vieții mele și că îmi va pune lumea la picioare.

Sufletul meu a tresărit și pur și simplu am știut că acea promisiune a fost rostită cu inima și nu cu mintea,

iar eu ți-am încredințat în palme inima mea în semn de iubire nemărginită precum eterul

și cu un prim sărut pueril, timid am început a scrie propria noastră poveste de dragoste

ce a făcut ca totul să capete sens.

După o dulce eternitate m-am trezit, suspinând din cauza gândului că a fost doar un vis desprins din cele mai frumoase basme.

Aș fi vrut inițial să nu mă trezesc, însă toată situația a avut o întorsătură neașteptată:

ai apărut și ai revoluționat tot,

înțelegând ce este de fapt fericirea

ce mi-ai tatuat-o pe suflet cu iubire candidă

tu, băiatul din visul meu sublim ce a devenit realitate.