Drumurile noastre

Drumurile noastre erau despărțite

De o prăpastie

Și nu părea că se vor intersecta vreodată,

În schimb s-a întâmplat o minune

Și ne-a fost dat de Sus să ne-ntâlnim,

Schimbând viețile noastre

Ce într-un final au căpătat sens,

Iar ale noastre suflete

Ce-s alcătuite din aceeași materie

Au înflorit, precum o fac ghioceii

La venirea primăverii

Și vor rămâne așa

Pentru totdeauna,

Căci iubirea-i primăvara noastră eternă.